8 definiţii pentru cauciuc :
CAUCIÚC, (2) cauciucuri, s.n. 1. Produs industrial, elastic şi rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali sau obţinut pe cale sintetică, utilizat la confecţionarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, etc. 2. Anvelopă (pneumatică) care îmbracă roţile automobilelor, biciletelor etc. [Pr.: ca-u-] – Din fr. caoutchouc, rus. kauciuk.
CAUCIÚC s. (pop.) gumilastic. (Praştie din ~.)
cauciúc s. n. (sil. ca-u-ciuc), (anvelope) pl. cauciúcuri
CAUCIÚC ~uri n. 1) Produs industrial elastic şi rezistent, obţinut din latexul unor arbori tropicali sau fabricat pe cale sintetică, având diferite întrebuinţări. ~ sintetic. 2) Anvelopă pentru roţile vehiculelor. [Sil. ca-u-ciuc] /<fr. caoutchouc, rus. kauciuk
cauciúc (cauciúcuri), s.n. – Produs industrial, elastic şi rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali. Fr. caoutchouc. – Der. cauciuca, vb.
CAUCIÚC s.n. 1. Substanţă elastică şi rezistentă, care se fabrică sintetic sau din sucul unor arbori tropicali originari din America de Sud. 2. Anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roţile automobilelor, ale trăsurilor, ale bicicletelor etc. [Pron. ca-u-ciuc, pl. -uri. / < fr. caoutchouc, cf. sud-americ. cahuchu].
CAUCIÚC s. n. 1. material plastic şi rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc. 2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roţile automobilelor, bicicletelor etc. (< fr. caoutchouc)
árbore de cauciúc s. m. + prep. + s.n.