6 definiţii pentru clabuc :
CLĂBÚC, clăbuci, s.m. 1. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă. ♦ Spumă care apare la suprafaţa unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează. 2. Salivă spumoasă, albicioasă (şi cu băşici). ♢ Expr. A face clăbuci la gură = A vorbi mult şi cu furie. 3. Sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului şi a căldurii. 4. (Rar, la pl.) Rotocoale de fum sau de aburi. – Din bg. klabuk, scr. klobuk.
CLĂBÚC s. 1. spumă, (reg.) săpun, săpuneală. (Face ~i când se spală.) 2. (la pl.) v. spumă.
CLĂBÚC s. v. mamornic.
clăbúc s. m., pl. clăbúci
CLĂBÚ//C ~ci n. mai ales la pl. 1) Spumă de săpun. 2) Spumă la suprafaţa unor lichide agitate. ♢ ~ci de ouă spumă obţinută din albuşul de ou bătut. A face ~ci (sau spume) la gură a vorbi foarte repede şi agitat. 3) Sudoare care apare pe corpul animalelor (mai ales al cailor) din cauza efortului sau a căldurii. 4) Salivă spumoasă, care apare, mai ales, la cai. 5) la pl. Succesiune de rotocoale de fum sau de aburi. /<bulg. klabuk, sb. klobuk
clăbúc (clăbúci), s.m. – 1. Băşică, bulbuc. – 2. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă. – 3. Spumă, salivă. – 4. Pleavă. – 5. Insectă, Meloe proscarabaeus. Sl., cf. bg. klabuk, sb., cr. klobuk (Cihac, II, 59; Conev 38). – Der. clăbuci, vb. (a face spumă).