4 definiţii pentru clantau :



CLĂNŢĂU, clănţăi, s.m. Om care vorbeşte mult (şi adesea pe ton impulsiv, agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. – Clanţă + suf. -ău.

CLĂNŢĂU s., adj. v. flecar.

clănţău s. m., art. clănţăul; pl. clănţăi, art. clănţăii

CLĂNŢĂ//U ~i m. Persoană vorbăreaţă şi agresivă. /clanţ + suf. ~ău


Powered by Rimeaza.org