11 definiţii pentru comutare :
COMUTÁRE, comutări, s.f. 1. Acţiunea de a comuta şi rezultatul ei. ♢ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai uşoară. 2. Particularitate a atenţiei unei persoane de a trece cu uşurinţă de la o activitate la alta. – V. comuta.
COMUTÁRE s. v. comutaţie.
comutáre s. f. → mutare
COMUTÁRE s.f. 1. Acţiunea de a comuta şi rezultatul ei; comutaţie. ♢ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai uşoară. 2. (Mat.) Operaţie efectuată asupra unui şir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale şirului. 3. Fenomenul elaborării unor reflexe condiţionate diferite la unul şi acelaşi stimul în funcţie de schimbarea condiţiilor mediului ambiant. ♦ Particularitate a atenţiei cuiva de a trece uşor de la o activitate la alta. 4. Procedeu, folosit mai ales în lingvistica structuralistă, constând în înlocuirea unui element lingvistic cu altele din acelaşi plan sau cu zero, pentru a determina astfel valoarea lui în limbă. [< comuta].
COMUTÁRE s. f. 1. acţiunea de a comuta; comutaţie. o (jur.) -a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai uşoară. 2. (mat.) operaţie efectuată asupra unui şir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale şirului. 3. fenomenul elaborării unor reflexe condiţionate diferite la unul şi acelaşi stimul în funcţie de schimbarea condiţiilor mediului ambiant. 4. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietăţile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice). (<comuta)
COMUTÁ, comút, vb. I. Tranz. 1. A schimba legăturile unei porţiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la reţea. 2. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea în una mai uşoară. – Din lat. commutare.
comutá vb., ind. prez. 1 sg. comút, 3 sg. şi pl. comútă
A COMUTÁ comút tranz. 1) jur. (pedepse grele) A înlocui printr-o pedeapsă mai uşoară. 2) (conexiuni ale unui circuit electric) A modifica succesiv. 3) (unităţi de limbă) A substitui succesiv. /<lat. commutare. fr. commuter
comutá (-t, -át), vb. – 1. A schimba legăturile unei porţiuni de circuit electric. – 2. A schimba o pedeapsă grea în una mai uşoară. Lat. commutare (sec. XIX). – Der. comutaţi(un)e, s.f.; comutator, adj. (care comută); comutator, s.n. (întrerupător, şaltăr); comutativ, adj.
COMUTÁ vb. I. tr. 1. A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai uşoară. 2. A schimba anumite numere în cadrul operaţiei de comutare. ♦ A inversa sensul unui curent electric; a schimba un sistem de conexiuni cu altul. [p.i. comút. / < lat. commutare].
COMUTÁ vb. tr. 1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite. ♢ a racorda un circuit electric la reţea. 2. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai uşoară. 3. a schimba anumite numere în cadrul operaţiei de comutare (2). (<fr. commuter, lat. commutare)