5 definiţii pentru contenit :



CONTENÍ, contenesc, vb. IV. Intranz., Tranz. A întrerupe sau a înceta o mişcare sau o acţiune începută; a (se) opri. – Lat. continere.

CONTENÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. opri. 3. a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a se sfârşi, a sta, a se termina, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.)

contení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. contenésc, imperf. 3 sg. conteneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. conteneáscă

A CONTEN//Í ~ésc 1. intranz. (despre procese, fenomene etc.) A-şi opri desfăşurarea; a înceta. Ninsoarea ~eşte. 2. tranz. (acţiuni) A face să nu se mai producă; a înceta. /<lat. continere

contení (-nésc, -ít), vb. IV 1. A înfrîna, a reţine, a stăvili. – 2. A interzice, a împiedica. – 3. A opri. – 4. A se opri, a înceta. – 5. A sfîrşi, a face să înceteze. – 6. A tăcea. – Var. (înv.) cunteni (rar), contena, înconteni. Mr. acumtini, megl. cuntini. Origine obscură. Lat. contĭnĕre se potriveşte semantic; iar rezultatul con-cun, în loc de cu-, deşi nu pare normal, nu este imposibil (cf. cumpăt, cumplit faţă de cuprinde; însă păstrarea lui t (cf. ţinea) este mai greu de explicat. Totuşi, acest etimon a fost admis de Candrea. Cihac, II, 651, pleacă de la ngr. ϰονταίνω „a apropia, a scurta”; după Puşcariu, Dscor, I, 226-30 şi DAR, este vorba de lat. cunctināre, în loc de cunctāri „a zăbovi, a şovăi”. S-ar putea admite o contaminare cu *contĕnuāre, în loc de tĕnuāre, „a reduce, a diminua”. Cuvîntul apare din primele texte din sec. XVI. Der. necontenit, adj. (fără oprire, neîncetat; mereu); cuntenitură, s.f. (înv., interdicţie); cuntirimînt, s.n. (înv., acţiunea de a conteni), al cărui rotacism indică prezenţa unui cuvînt din fondul tradiţional; conteninţă, s.f., înv., din sec. XVII, astăzi înlocuit prin continenţă, s.f., din lat. continentia (sec. XIX).


Powered by Rimeaza.org