10 definiţii pentru contrafacut :
CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).
CONTRAFÁCE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)
contrafáce vb. → face
A CONTRAFÁCE contrafác tranz. (acte, adevăruri, obiecte de preţ etc.) A denatura în mod intenţionat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face
contrafáce (contrafác, contrafăcút), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire.
CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitaţie; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire].
CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)
CONTRAFĂCÚT, -Ă, contrafăcuţi, -te, adj. Falsificat, reprodus fraudulos; artificial. – V. contraface.
CONTRAFĂCÚT adj. 1. v. fals. 2. v. artificial. 3. fals, (înv.) strâmb. (Aur ~.) 4. falsificat, (pop. şi fam.) dres, făcut, (pop.) prefăcut, (reg.) stricat. (Băutură ~.)
Contrafăcut ≠ autentic, nefalsificat, necontrafăcut, veritabil
Powered by Rimeaza.org