8 definiţii pentru crang :
CRÂNG, crânguri, s.n. 1. Pădurice de arbori tineri şi de lăstari. ♦ Loc acoperit cu arbuşti sau cu tufe; tufăriş, desiş. 2. (Rar; în sintagma) Crângul cerului = bolta cerească, firmament. – Din sl. krongu.
CRÂNG s. 1. v. desiş. 2. v. prâsnel.
CRÂNG s. v. ciclu.
crâng s. n., pl. crânguri
CRÂNG ~uri n. 1) Pădurice tânără. 2) Loc acoperit cu tufe. /<sl. krongu
crâng, crânguri, s.n. (înv.) 1. centru (al unui loc). 2. (la pl.) ciclu, crug. 3. (rar) boltă, firmament. 4. (reg.) situaţie, treabă, afacere. 5. arătătorul ceasului.
CRÂNGUL CÉRULUI s. v. boltă, cer, firmament.
crîng (crấnguri), s.n. – 1. (Înv.) Cerc, ciclu. – 2. (Înv.) Firmament. – 3. (Bucov.) Cadran de ceas. – 4. Pădurice, mai ales în valea unui rîu, formînd un fel de insulă mai mult sau mai puţin rotundă. Sl. krǫgŭ „cerc” (Cihac, II, 83; Conev 50; Skok 66), cf. sb. krug „ogor circular”. Este dublet al lui crug, s.n. (ciclu; orbită, sferă), din sb. sau rus. krug. Sensul de „pădure”, explicabil prin sinuozităţile rîurilor în care se formează, coincide cu crivină; cf. o explicaţie diferită, dar mai puţin probabilă, în DAR. Cf. creangă. – Der. crîngos, adj. (acoperit de arbori); crînjel, s.n. (Munt., bucată rotundă; formă caracteristică a excrementului omenesc).