6 definiţii pentru cratima :
CRÁTIMĂ, cratime, s.f. Semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunţă împreună, pentru a despărţi cuvintele în silabe etc.; liniuţă de unire. – Din ngr. krátima.
CRÁTIMĂ s. v. liniuţă de unire.
crátimă s. f., g.-d. art. crátimei; pl. crátime
CRÁTIM//Ă ~e f. Semn grafic folosit pentru a marca pronunţarea împreună a două cuvinte sau împărţirea cuvintelor în silabe; liniuţă de unire. [G.-D. cratimei] /<ngr. kratima
crátimă (crátime), s.f. – Liniuţă de unire. Ngr. ϰράτημα „acţiunea de a ţine” (Cihac, II, 652).
CRÁTIMĂ s. f. semn grafic (-) servind pentru a lega două cuvinte ce se pronunţă împreună, pentru a despărţi un cuvânt în silabe etc.; liniuţă de unire. (< ngr. kratima)