21 definiţii pentru critici :



CRÍTIC, -Ă, critici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. Care apreciază calităţile şi defectele (unor oameni, stări, fapte, opere etc.). Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, a comentariilor etc., introduse la editarea unui text, cu scopul de a permite controlul felului în care a fost alcătuită ediţia respectivă. Ediţie critică = ediţie a unui text sau a unei lucrări însoţită de un aparat critic. 2. Care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); care poate determina o schimbare decisivă (în rău). Temperatură critică = temperatura maximă la care un gaz mai poate fi lichefiat. Stare critică = stare a unui fluid aflat la temperatura critică, în care lichidul şi vaporii acelui fluid au aceeaşi densitate, astfel încât nu se poate spune dacă este lichid sau gaz. II. S.m. Specialist în problemele de artă, care analizează, interpretează şi apreciază operele artistice. III. S.f. Analiză, apreciere a unor opere artistice, literare, a activităţii unor persoane sau a unor colective. ♦ Critică literară (şi artistică) = ramură a ştiinţei literaturii care analizează, interpretează, apreciază şi orientează fenomenul literar, artistic contemporan în lumina unei concepţii estetice. Critică de texte = comentarii şi discuţii asupra formei şi conţinutului unui text. ♢ Expr. (A fi) sub orice critică = (a fi) de o calitate extrem de scăzută. (A fi) mai presus de orice critică = (a fi) la un nivel extrem de ridicat. ♦ Articol, studiu, ansamblu de studii în care se face critică (III). – Din fr. critique, lat. criticus.

CRÍTIC adj. 1. agitat, frământat, greu, tulbure, zbuciumat. (Vremuri ~.) 2. grav, greu, periculos, primejdios. (Moment ~ al unei crize.) 3. v. combativ.

Critic ≠ apreciativ, necritic

crític adj. m., pl. crítici; f. sg. crítică, pl. crítice

crític (persoană) s. m., pl. crítici

CRÍTI//C1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de critică; propriu criticii. 2) Care conţine critică. Articol ~. 3) Care este specific perioadelor de criză. Stare ~că. /<fr. critique, lat. criticus

CRÍTI//C2 ~ci m. Specialist care studiază, interpretează şi apreciază operele de artă (literare sau artistice). /<fr. critique, lat. criticus

CRÍTIC, -Ă adj. 1. De critică, privitor la critică. ♢ Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, făcute de un editor la editarea unui text; ediţie critică = ediţie a unui text literar însoţit de aparat critic. ♦ Bazat pe critică, care foloseşte critica. 2. Referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. ♢ (Fiz.) Stare critică (sau punct critic) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa între starea lichidă şi cea gazoasă. // s.m. Specialist în probleme de artă, care analizează, interpretează şi apreciază opere de artă (pentru a le lămuri publicului şi pentru a da artei o anumită orientare). [< lat. criticus, gr. kritikos – în stare de a judeca, cf. fr. critique, it. critico].

CRÍTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la critică. o aparat ~ = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text; ediţie ~ă = ediţie a unui text (clasic, vechi) însoţit de aparat critic. ♢ bazat pe critică, care foloseşte critica. 2. referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. o (fiz.) stare ~ă = (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa dintre starea lichidă şi cea gazoasă. II. s.m. specialist în probleme de literatură şi artă, care analizează, interpretează şi apreciază operele create. III. s. f. 1. analiză, apreciere a valorii faptelor, acţiunilor şi creaţiilor oamenilor. o ~ă literară = studiu aplicat la opera literară, pe care o analizează, o comentează, valorificând-o în special sub unghi artistic; ~ă de text = comentariu asupra unui manuscris în scopul stabilirii autorului, datei elaborării lui, formei originare etc. 2. apreciere (severă) a însuşirilor, a comportamentului cuiva. (< fr. critique, lat. criticus, gr. kritikos, /III/ kritike)

CRITICÁ, crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greşelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părţile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri şi greşeli; a bârfi. – Din fr. critiquer.

CRITICÁ vb. (pop.) a cârti, (fam. fig.) a scutura. (L-a ~ zdravăn.)

A (se) critica ≠ a (se) lăuda

criticá vb., ind. prez. 1 sg. crític, 3 sg. şi pl. crítică

A CRITICÁ crític tranz. 1) (persoane, stări de lucru) A examina evidenţiind defectele şi cauzele apariţiei, indicând şi mijloacele de înlăturare. 2) (opere de artă) A aprecia critic, subliniind valorile etice şi artistice. 3) (persoane) A condamna cu răutate, inventând defecte şi greşeli. /<fr. critiquer

CRITICÁ vb. I. tr. A da la iveală greşelile, lipsurile (unei persoane, ale unei opere etc.), arătând cauzele şi indicând mijloacele de remediere, de îndreptare. [P.i. crític. / < fr. critiquer, it. criticare].

CRITICÁ vb. tr. 1. a dezvălui greşelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare. 2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greşelile cuiva. ♢ (peior.) a vorbi de rău, a bârfi. (< fr. critiquer)

CRÍTICĂ s. obiecţie, observaţie, rezervă, (rar) observare. (Are unele ~ după lectura romanului.)

Critică ≠ laudă

crítică s. f., g.-d. art. críticii; (observaţii critice) pl. crítici

CRÍTI//CĂ ~ci f. 1) Analiză conţinând interpretarea şi aprecierea operelor artistice sau ştiinţifice. 2) Dezvăluirea neajunsurilor şi a greşelilor unor persoane sau instituţii cu scopul de a le înlătura. ♢ Sub orice ~ la un nivel foarte scăzut. Mai presus de orice ~ la un nivel foarte înalt. 3) Totalitate a studiilor care apreciază creaţia literară şi artistică. [G.-D. criticii] /<lat. criticus, fr. critique

CRÍTICĂ s.f. I. Arta de a interpreta şi aprecia operele artistice sau ştiinţifice. ♢ Critică de text = comentarii asupra formei şi conţinutului unui text. II. Metodă de educare constând în scoaterea la iveală a greşelilor şi lipsurilor şi în indicarea mijloacelor pentru lichidarea lor. [Cf. fr. critique, it. critica, rus. kritika, gr. kritike].


Powered by Rimeaza.org