7 definiţii pentru culbutare :
CULBUTÁRE, s.f. Acţiunea de a culbuta şi rezultatul ei. – V. culbuta.
culbutáre s. f., g.-d. art. culbutării
CULBUTÁRE s.f. Acţiunea de a culbuta şi rezultatul ei. [< culbuta].
CULBUTÁ, culbutéz, vb. I. Tranz. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. – Din fr. culbuter.
culbutá vb., ind. prez. 1 sg. culbutéz, 3 sg. şi pl. culbuteáză
CULBUTÁ vb. I. tr. (Mine) A răsturna vagonetul cu ajutorul culbutorului (1) pentru descărcarea materialului. [< fr. culbuter].
CULBUTÁ vb. tr. a descărca un vagonet prin răsturnare a culbutorului. (< fr. cullbuter)