5 definiţii pentru cuticula :
CUTÍCULĂ, cuticule, s.f. 1. Strat subţire şi rezistent care acoperă şi protejează suprafaţa unei celule epiteliale. Cuticulă dentară. 2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. 3. Strat ceros la suprafaţa fructelor, a frunzelor şi a tulpinilor tinere. – Din fr. cuticule, lat. cuticula.
cutículă s. f., g.-d. art. cutículei; pl. cutícule
CUTÍCUL//Ă ~e f. 1) Strat rezistent care acoperă suprafaţa ce vine în contact cu mediul înconjurător al celulelor epiteliale. ~ dentară. 2) Strat seros care acoperă fructele şi frunzele. /<fr. cuticule, lat. cuticula
CUTÍCULĂ s.f. Strat subţire şi rezistent care înveleşte şi protejează smalţul dinţilor, corpul sau foile plantelor. [< fr. cuticule, cf. lat. cuticula – pieliţă].
CUTÍCULĂ s. f. 1. strat subţire şi rezistent care acoperă şi protejează suprafaţa celulelor epiteliale. 2. zonă superficială, chitinoasă, a tegumentului insectelor şi crustaceelor. 3. peliculă superficială a fructelor, frunzelor şi tulpinilor tinere, conţinând cutină. (< fr. cuticule, lat. cuticula)