12 definiţii pentru decima :
DÉCIMA1 s.f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către ţăranii liberi, iobagi, târgoveţi şi micii nobili. – Cuv. lat.
DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică şi evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.
DECIMÁ vb. 1. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.) 2. v. masacra.
décima (dijmă) s. f.
decimá vb., ind. prez. 1 sg. deciméz, 3 sg. şi pl. decimeáză
A DECIM//Á ~éz tranz. 1) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în proporţii mari: a cosi; a zeciui. 2) (unităţi militare din Roma antică şi evul mediu) A pedepsi, executând pe fiecare al zecelea soldat. /<fr. décimer, lat. decimare
DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani şi în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldaţi prin tragere la sorţi. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].
DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani şi în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldaţi, prin tragere la sorţi. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)
DÉCIMĂ, decime, s.f. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă şi o terţă. ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. – Din it. decima.
decímă (muz.) s. f., g.-d. art. decímei; pl. decíme
DÉCIMĂ s.f. 1. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte (o treaptă şi o octavă). ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. 2. Strofă de zece versuri. [< it. decima, cf. lat. decima – zecime].
DÉCIMĂ s. f. 1.. (muz.) interval de zece trepte într-o gamă diatonică (o terţă peste octavă). 2. strofă de zece versuri. (< it. decima)