9 definiţii pentru dezbracat :
DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A-şi scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.
DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezveşti, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămaşa de pe tine; se ~ de cămaşă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a (se) târşi. (De ce te-ai ~?)
A (se) dezbrăca ≠ a (se) îmbrăca
dezbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. dezbrác, 3 sg. şi pl. dezbrácă; ger. dezbrăcând
A DEZBRĂCÁ dezbrác tranz. 1) (hai-ne) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbră-căminte, scoţând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare
DEZBRĂCÁT, -Ă, dezbrăcaţi, -te, adj. Cu hainele scoase de pe el, fără haine; gol. ♦ (Adesea substantivat) Sărac, lipsit de mijloace materiale. – V. dezbrăca.
DEZBRĂCÁT adj. despuiat, dezgolit, gol, neîmbră-cat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. şi Mold.) târgit. (Om ~.)
Dezbrăcat ≠ îmbrăcat
DEZBRĂCÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu are nici o haină pe el; complet fără îmbrăcăminte; gol; nud; neîmbrăcat. 3) şi substantival rar Care este lipsit de mijloace de trai; sărac. /v. a dezbrăca