6 definiţii pentru dezmostenit :



DEZMOŞTENÍ, dezmoştenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moştenire, a înlătura pe cineva de la o moştenire. ♦ Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moşteni (după fr. déshériter).

DEZMOŞTENÍ vb. (JUR.) (înv.) a desclironomisi. (Şi-a ~ fiul.)

dezmoştení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmoştenésc, imperf. 3 sg. dezmoşteneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmoşteneáscă

A DEZMOŞTEN//Í ~ésc tranz. A lipsi (prin testament) de moştenire. /dez- + a moşteni

DEZMOŞTENÍT, -Ă, dezmoşteniţi, -te, adj. 1. Care a fost înlăturat de la o moştenire. 2. Fig. (Adesea substantivat) Lipsit de bunurile, de bucuriile vieţii; care se află în stare de sărăcie, de mizerie. – V. dezmoşteni.

DEZMOŞTENÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A DEZMOŞTENI. 3) şi substantival fig. (despre persoane) Care se află în stare de sărăcie; lipsit (total) de bunuri materiale. 3) fig. Care este privat (total) de drepturi. /v. a dezmoşteni


Powered by Rimeaza.org