Rimează.org : Definiţii pentru dobitoc

7 definiţii pentru dobitoc :

DOBITÓC, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, subst., adj. 1. S.n. Animal patruped (domestic). 2. S.m. şi f., adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligenţă sau de bun-simţ. – Din sl. dobytŭkŭ.

DOBITÓC s. v. animal.

dobitóc adj. m., (persoană) s. m., pl. dobitóci; f. sg. dobitoácă, pl. dobitoáce

dobitóc (animal) s. n., pl. dobitoáce

DOBIT//ÓC¹ ~oáce n. Animal domestic (mai rar sălbatic). /<sl. dobytucu

DOBITÓ//C² ~ci m. fig. Persoană lipsită de inteligenţă şi de bun-simţ. /<sl. dobytuku

dobitóc (dobitoáce), s.n. – 1. Animal. – 2. Prost, nătîng. Sl. dobytukŭ „avere, cîştig” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 168; Cihac, II, 97; Conev 57), cf. bg. dobituk, sb., cr. dobitak „cîştig”. Cf. dobîndi şi, pentru evoluţia semantică, lat. pecunia, sp. ganado. Cu sensul 2 pl. dobitoci (m.). – Der. dobitoacă, s.f. (femeie proastă); dobitocesc, adj. (de dobitoc); dobitoceşte, adv. (ca dobitocii); dobitoci, vb. (a face pe cineva dobitoc, a-l insulta); dobitocie, s.f. (prostie, tîmpenie); îndobitoci, vb. (a prosti, a abrutiza).