11 definiţii pentru eleva :



elevá vb., ind. prez. 1 sg. elevéz, 3 sg. şi pl. eleveáză

ELEVÁ vb. I. tr. A ridica. [< fr. élever].

ELEVÁ vb. tr. a ridica. (< fr. élever)

ELÉV, -Ă, elevi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care învaţă într-o şcoală sau care este instruită de cineva; şcolar. 2. Persoană care urmează în concepţii şi în acţiuni pe maestrul său; discipol, învăţăcel, urmaş, adept. – Din fr. élève.

ELÉV s. 1. şcolar, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul şi ~ii săi.) 2. v. discipol.

elév s. m., pl. elévi

ELÉV ~ă (~e, ~i) m. şi f. 1) Perosană care învaţă într-o şcoală; şcolar. 2) Adept şi continuator al unei persoane într-un anumit domeniu de activitate; discipol; ucenic. /<fr. éleve

ELÉV, -Ă s.m. şi f. 1. Cel care învaţă într-o şcoală, care urmează o formă de învăţământ mediu sau elementar. 2. Discipol, adept, urmaş, învăţăcel al unui maestru, al unei şcoli literare, al unei doctrine etc. [< fr. élève, cf. élever – a educa].

ELÉV, -Ă s. m. f. 1. cel care învaţă într-o şcoală, care urmează o formă de învăţământ mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmaş, învăţăcel al unui maestru, al unei şcoli literare, doctrine etc. (< fr. élève)

ELÉVĂ s. şcolăriţă.

elévă s. f., g.-d. art. elévei; pl. eléve


Powered by Rimeaza.org