10 definiţii pentru farfara :



FARFARÁ, farfarale, s.f. (Fam. şi peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conţinutul spuselor cuiva şi le transmite astfel altora. – Din tc. farfara.

FARFARÁ s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vor-băreţ.

farfará s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfarále

FARFARÁ ~le f. rar Persoană care poartă zvonuri, denaturându-le. /< turc. farfara

farfará2, adv. (pop. înv.) încoace şi încolo, brambura; în expr. a umbla farfará = a umbla brambura.

farfará adj. – Guraliv, flecar, palavragiu. – Mr. fărfără. Tc. farfara, din arab. farfâr (Şeineanu, II, 168; REW 3194; Lokotsch 589), în parte prin intermediul ngr. φαρφαρᾶς, cf. bg. farfara. Aparţin aceluiaşi radical fanfară, s.f., din fr. fanfare şi fanfaron, adj., din fr. fanfaron, cf. mr. fanfaron, din it.

PODBÁL s.m. v. podbeal.

PODBÁL s. (BOT.) 1. (Tussilago farfara) (reg.) păpădie, ropan, ropanior. 2. podbal-de-munte v. arnică.

PODBÁL s. v. captalan.

podbál (podbeál), podbéli, s.m. (reg.) 1. plantă mică erbacee, din frunzele căreia se face infuzie contra tusei şi cataplasme. 2. brustur. 3. păpădie. 4. năvalnic. 5. nufăr. 6. smirdar. 7. pătlagină.


Powered by Rimeaza.org