16 definiţii pentru goala :



coáte-goále s. m. invar.

GOL1, goluri, s.n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat în favoarea echipei care a reuşit această introducere. – Din engl. goal.

GOL2, GOÁLĂ, goi, goale, adj., GOL2, goluri, s.n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) nici un fel de îmbrăcăminte. V. dezbrăcat, nud, desculţ. ♢ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluţ) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, care nu poate fi negat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puţine, care este sărăcăcios (sau prea uşor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ♢ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaş (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereţi) Care nu are agăţat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafeţe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetaţie, cu case etc. sau care este fără fiinţe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiş sau nu este acoperit. ♢ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără aşternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spaţii închise etc.) Care nu conţine nimic înăuntru; deşert. ♢ (Substantivat) Sună a gol. ♢ Expr. Cu mâna goală = a) fără nici un dar, fără nici un ban; b) care nu are (sau neavând) nici o armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S.n. Spaţiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ♢ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlneşte un curent de aer descendent. Gol de producţie = stagnare temporară a producţiei. ♢ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteză în jos); b) cu privirea fixă, fără ţintă; c) fără folos, zadarnic. ♢ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simţi un gol la (sau în) stomac = a avea o senzaţie neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superstiţii) A(-i) ieşi (cuiva) cu gol(ul) = a ieşi înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetaţie, de aşezări. – Din sl. golŭ.

GOL adj., s. 1. adj. v. dezbrăcat. 2. adj. v. pleşuv. 3. adj. deşert, vid, (înv. şi pop.) sec, secat, (înv.) pustiu. (Un vas ~.) 4. adj. golit, secat, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~oală.) 5. adj. v. sec. 6. adj. v. nelocuit. 7. adj. v. pustiu. 8. s. v. vid. (Se face un mare ~ în jurul său.) 9. adj. v. neîncărcat. 10. adj. v. neumblat. 11. adj. v. neocupat. 12. adj. v. nescris. 13. s. lacună, lipsă. (Completează ~urile.) 14. s. (FIZ.) gaură, lacună. 15. adj. simplu, (înv. şi reg.) sec. (A mâncat pâine ~oală.)

Gol ≠ aglomerat, arhiplin, îmbrăcat, plin, încărcat, înveşmântat

gol adj. m., pl. goi; f. sg. goálă, pl. goále

gol (spaţiu liber, punct marcat în sport) s. n., pl. góluri

GOL1 goálă (goi, goále) 1) (despre persoane) Care nu are nici o haină pe el; fără îmbrăcăminte; neîmbrăcat; nud; dezbrăcat. ♢ Cu capul ~ cu capul descoperit. Cu picioarele goale fără încălţăminte în picioare; desculţ. Cu pielea goală fără nici o haină. Cu coatele goale a) cu haina ruptă la coate; b) îmbrăcat sărăcăcios. Adevărul ~(-goluţ) adevărul aşa cum este el în realitate; adevărul pur. Minciună goală minciună evidentă. 2) Care nu are (în măsură suficientă) ceea ce-i trebuie; sărac. Odaie goală. ♢ Sub cerul ~ a) în aer liber; b) fără adăpost. A fi ~ pistol (sau puşcă) a fi lipsit de orice mijloace de existenţă. A lăsa ~ a lipsi de tot ce are. 3) (despre arbori şi despre arbuşti) Care este fără frunze; desfrunzit; golaş. 4) (despre regiuni, suprafeţe) Care este lipsit de vegetaţie şi de populaţie; pustiu. 5) (despre puii de păsări) Care este fără pene; golaş. 6) Care nu este acoperit; fără aşternut. Pe podeaua goală. Pe pământul ~. 7) (despre alimente) Care nu este însoţit de alt aliment (la mâncare); fără altceva. A mânca pâine goală. 8) (despre recipiente, spaţii etc.) Care nu are nimic în interior; deşert. Pahar ~. Geantă goală. ♢ Cu mâna goală a) fără nici un dar; b) fără nici o armă. Pe stomacul ~ (sau pe inima goală) fără să fi mâncat ceva. 9) Care este lipsit de bază reală; fără temei; neîntemeiat. /<sl. golu

GOL2 ~uri n. 1) Spaţiu liber; vid. ♢ În ~ în aer; nesusţinut. ~ de aer zonă din atmosferă care conţine curenţi de aer descendenţi ce influenţează asupra zborului avioanelor. A privi (sau a se uita) în ~ a avea privirea absentă; a privi fără de ţintă. A simţi un ~ la stomac a simţi foame. 2) Loc lipsit de vegetaţie şi de populaţie. 3) Lipsă a unor elemente necesare (pentru integritatea unui lucru); lacună. Texte cu multe ~uri. ♢ A umple un ~ a completa o lipsă. A (se) da de ~ a (se) demasca. /<sl. golu

GOL3 ~uri n. 1) (la unele jocuri sportive) Introducere a mingii în poarta echipei adverse. 2) Punct marcat în favoarea echipei ce a reuşit această introducere. /<sl. golu

gol (-luri), s.n. – Punct marcat în favoarea unei echipe. Engl. goal.

gol (goálă), adj. – 1. Dezbrăcat. – 2. Deşert, lipsă de conţinut. – 3. Autentic, exact. – Mr., megl. gol. Sl. (bg., sb., cr., slov.) golŭ (Miklosich, Lexicon, 135; Cihac, II, 123; Conev, 90; DAR). – Der. golan, s.m. (derbedeu), cu suf. -an (der. din sb. golem propusă de Graur, Rom., LIII, 384, nu pare posibilă); golancă, s.f. (fată sau femeie neserioasă); golăneţ, adj. (îmbrăcat sărăcăcios); golaş, adj. (gol, despuiat, fără îmbrăcăminte sau înveliş de protecţie), cf. sb. golac; golănime, s.f. (sărăcie; mulţime de golani); goli, vb. (a dezbrăca, a despuia, a descoperi, a da la o parte; a goli; înv., a prăda, a jefui, a fura), cf. sb. goliti; goliciune, s.f. (starea omului gol; mizerie, sărăcie); golătate, s.f. (înv., goliciune); golime, s.f. (gol, lipsit de conţinut); desgoli, vb. (a dezbrăca, a despuia), rezultat din încrucişarea cu desveli.

GOL s.n. Punct câştigat la unele sporturi prin introducerea mingii în poarta adversă. [Pl. -uri. / < engl. goal].

GOL s. n. punct marcat în unele sporturi prin introducerea mingii în poarta adversă. (< engl. goal)

máţe-goále s. m. invar.

TRAISTĂ-GOÁLĂ s. v. austru, crivăţ.


Powered by Rimeaza.org