6 definiţii pentru hantau :



hantá vb., ind. prez. 1 sg. hantéz, 3 sg. şi pl. hanteáză

HANTÁ vb. tr. a chinui, a obseda. (< fr. hanter)

HÂNŢĂU, hânţaie, s.n. Bancă cu cleşte de fixare, asemănătoare cu scăunoaia, pe care rotarul fixează bucăţile de lemn din care face spiţele. – Et. nec.

HÂNŢĂU s. v. cobilă.

hânţău s.n., art. hânţăul; pl. hânţáie

HÂNŢĂU, hânţăuri, s.n. Unealtă a rotarului servind la fixarea bucăţilor de lemn din care se fac spiţele.


Powered by Rimeaza.org