8 definiţii pentru impaienjenit :



ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjeneşte, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniş. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-şi pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceaţă; a se înceţoşa. ♦ Tranz. şi refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjení, împăinjiní vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJENÍ vb. a (se) încetoşa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

împăienjení vb. (sil. -ien-), ind. prez. 3 sg. împăienjenéşte, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împăienjeneáscă

A ÎMPĂIENJEN//Í ~ésc tranz. A acoperi cu o pânză de păianjen; a umple cu păienjeniş. /în + paianjen

A SE ÎMPĂIENJEN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre ochi, vedere) A-şi pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se împânzi. /în + păianjen

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniţi, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniş. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; înceţoşat. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăinjenít, -ă, împăinjinít, -ă adj.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍT adj. înceţoşat, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~ţi; privire ~.)

ÎMPĂIENJENÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎMPĂIENJENI şi A SE ÎMPĂIENJENI. 2) (despre ochi, privire etc.) Care vădeşte lipsă de luciditate; neguros; tulbure; ceţos. /v. a împăienjeni


Powered by Rimeaza.org