7 definiţii pentru intrinsec :
INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie şi esenţială a unui lucru; care există prin sine însuşi (independent de relaţiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus.
INTRINSÉC adj. v. imanent.
Intrinsec ≠ extrinsec
intrinséc adj. m., pl. intrinséci; f. sg. intrinsécă, pl. intrinséce
INTRINSÉ//C ~că (~ci, ~ce) Care se conţine în însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen; existent prin însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen; imanent. [Sil. in-trin-] /<fr. intrinséque, lat. intrinsecus
INTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care constituie partea lăuntrică, esenţială, a unui lucru. ♢ Valoare intrinsecă = valoare pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuşi. 2. (Fiz.; despre semiconductoare) A cărui conducţie electrică nu este condiţionată de existenţa impurităţilor. [< fr. intrinsèque, cf. lat. intrinsecus].
INTRINSÉC, -Ă adj. 1. care constituie partea lăuntrică, esenţa unui lucru; imanent. o valoare ~ă = valoarea pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuşi. 2. (anat.; despre muşchi) în interiorul unui organ. 3. (despre semiconductoare) care nu conţine impurităţi. (< fr. intrinsèque, lat. intrinsecus)