3 definiţii pentru laurea :
laureá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. laureáză
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele ţări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p.i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].
LAUREÁ vb. I. tr. a încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. II. tr., refl. (în unele ţări) a trece examenul de doctorat. (< laureat)