10 definiţii pentru lauta :
LĂÚT s.n. (Pop.) Acţiunea de a (se) la3; spălat (pe cap); lăutoare. – V. la3.
LĂÚT adj. v. spălat.
LĂÚT s. v. spălare, spălat.
lăút s. n.
LĂÚTĂ, lăute, s.f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; p. gener. instrument muzical cu coarde. [Var.: alăútă s.f.] – Din tc. lâuta, ngr. laúto.
LĂÚTĂ s. v. scripcă, vioară, violină.
LĂÚTĂ s. v. luth.
lăútă s. f., pl. lăúte
LĂÚT//Ă ~e f. 1) Instrument muzical cu coarde, cu gâtul încovoiat şi cutia de rezonanţă foarte bombată. 2) Orice instrument muzical cu coarde. /<turc. lâuta, ngr. lauta
lăútă (-te), s.f. – Instrument muzical. – Var. alăută. Tc. lauta, din arab. al ’ūd (T. Papahagi, GS, VII, 294), cf. ngr. λαοῦτο, bg. lauta, alb. lavut, it. liuto (calabr. lautu), fr. luth, sp. laud, port. alaude, germ. Laute. Der. lăutar, s.m. (muzicant ţigan, violonist etc.; trîntor, bărzăun), cu var. alăutar, (a)lăutaş; lăutăreasă, s.f. (nevastă de muzicant; dans specific); lăutăresc, adj. (caracteristic lăutarilor); lăutăreşte, adv. (ca lăutarii; după ureche, fără să fi învăţat muzică). Din rom. provin ţig. labutaris „muzicant, violonist” şi probabil bg. lautar (Capidan, Raporturile, 232).
Powered by Rimeaza.org