13 definiţii pentru linte :



LÍNTE, (1, 2) s.f., (3) linţi, s.m. pl. 1. S.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui şi fructul o păstaie cu seminţe plate, comestibile (Lens culinaris); p. restr. fructul şi sămânţa acestei plante. ♢ Expr. Până la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de trădare), chiar şi pentru un profit material neînsemnat. 2. S.f. (Med. vet.; pop.) Cisticercoză. 3. S.m. pl. (Zool.; pop.) Cisticerci. – Lat. lens, -ntis.

LÍNTE s. (BOT.) 1. (Lens culinaris) (prin Mold.) mazăre. 2. lintea-pratului (Lathyrus pratensis) = (reg.) bobuşor, măzăriche.

LÍNTE s. v. cisticercoză, cornee, lentilă, sticlă, trichinoză.

línte (plantă, cisticercoză) s. f., g.-d. art. líntei

LÍNTE1 f. 1) Plantă leguminoasă alimentară şi furajeră, cu frunze compuse, flori albe-albăstrui şi fructul păstaie, cu seminţe plate. 2) Fructul şi sămânţa acestei plante. [G.-D. lintei] /<lat. lens, ~tis

LÍN//TE2 ~ţi m. pop. 1) la pl. Larvă a teniei, care se dezvoltă în ţesuturile organismelor infectate (în special la mamifere) provocând cisticeroza; cisticerc. 2) Boală a animalelor (transmisibilă şi oamenilor), cauzată de acţiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare şi tulburări digestive; cisticeroză; măzăriche. /<lat. lens, ~tis

línte s.f. – Plantă leguminoasă. – Mr., megl. linte. Lat. lentem (Puşcariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979), cf. it. lente. – Der. lintiţă, s.f. (plantă acvatică; pistrui), cu suf. dim. -iţă (Densusianu, Rom., XXXIII, 281). E dublet a lui lentilă, s.f., din fr. lentille.

FRIGE-LÍNTE s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

fríge-línte s. m. invar.

LINTEA-BĂLŢILOR s. v. lintiţă.

LINTE-BROŞTEÁSCĂ s. v. lintiţă.

LINTE-DE-BÁLTĂ s. v. lintiţă.

LINTE-NEÁGRĂ s. v. orăstícă.


Powered by Rimeaza.org