6 definiţii pentru napasta :



NĂPÁSTĂ, năpaste, s.f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzaţie neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuţie. 4. (Înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. şi: năpăşti] – Din sl. napastĩ.

NĂPÁSTĂ s. I. 1. v. dezastru. 2. v. necaz. II. (PESCUIT) prostovol, (reg.) cucă, şaşma, (prin Bucov.) năpastnic, (Transilv. şi Olt.) plaşcă.

NĂPÁSTĂ s. v. ademenire, atracţie, chin, cucă, durere, ispită, încercare, patimă, păs, pătimire, persecuţie, prigoană, seducere, seducţie, suferinţă, tentaţie.

Năpastă ≠ noroc

năpástă s. f., g.-d. art. năpástei/năpăştii; pl. năpáste/năpăşti

NĂPÁST//Ă ~e f. 1) Nenorocire grea, care se abate asupra cuiva; urgie. ♢ Ia ~! ia nevoie. 2) Acuzaţie lipsită de orice temei; învinuire nedreaptă. 3) ist. Bir suplimentar pe care îl plăteau ţăranii în locul consătenilor fugiţi. [G.-D. năpastei; Pl. şi năpăşti] /<sl. napasti


Powered by Rimeaza.org