7 definiţii pentru obtine :



OBŢÍNE, obţín, vb. III. Tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuşi să ajungă la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obtinere (după ţine).

OBŢÍNE vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a căpăta, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 5. v. procura. 6. v. repurta. 7. v. dobândi. 8. a căpăta, a câştiga, a dobândi. (A ~ o mare faimă, o mare experienţă.) 9. v. realiza. 10. a realiza, (pop.) a cunoaşte, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. v. întruni. 12. v. lua.

obţíne vb. ţine

A OBŢÍNE obţín tranz. A căpăta prin anumite eforturi; a dobândi; a contracta. /<fr. obtenir, lat. obtinere

OBŢÍNE vb. III. tr. A dobândi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obţín, conj. -nă. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, după ţine].

obţíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obţín, 2 sg. obţíi, 1 pl. obţínem, 2 pl. obţíneţi; conj. prez. 3 să obţínă; ger. obţinând; part. obţinút

OBŢÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ♢ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere)


Powered by Rimeaza.org