13 definiţii pentru papara :



PAPÁRĂ s.f. 1. Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză şi opărite în apă, în supă, în lapte etc. ♢ Expr. (Fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; b) a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva. A şti papara cuiva = a cunoaşte felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). [Var.: (reg.) păpáră s.f.] – Din bg. popara.

PAPÁRĂ s. (reg.) moieţi (pl.), păpăruie. (A mân-cat ~.)

PAPÁRĂ s. v. jumări, omletă.

papáră s. f., g.-d. art. papárei/papării; pl. papări

PAPÁRĂ păpări f. Fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză şi opărite (cu apă sau cu lapte). ♢ A mânca ~ a lua bătaie. /<bulg. popara

papáră (papáre), s.f. – 1. Friganea, felie de pîine prăjită cu brînză şi cu unt. – 2. Ciomăgeală, bătaie. Bg., sb. popara (Miklosich, Lexicon, 625; Tiktin; Conev 86), din sl. popariti „a (se) opări”, cf. ngr. παππάρα, tc. papara. Der. din it. (Meyer, Neugr. St., IV, 68) sau din ngr. πάπα „mîncare” (Roesler 601) pare mai puţin probabilă. – Der. păpărău, s.n. (Banat, terci, păsat).

pápă-lápte s. m.

pápă-tót s. m.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ♢ Compus: papă-lapte s.m. invar. = persoană lipsită de energie, de iniţiativă; om bleg, nătăfleţ. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.

PĂPÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăştia, mânca, prăpădi, risipi, zvârli.

păpá vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 sg. şi pl. pápă

A PĂPÁ pap tranz. fam. 1) (alimente) A introduce în gură, mestecând şi înghiţind; a mânca. ♢ Papă-lapte calificativ depreciativ, atribuit unei persoane molâi, lipsite de vlagă şi de iniţiativă. 2) fig. (bani, avere etc.) A cheltui în mod nechibzuit; a toca; a irosi. /<lat. pappare

PĂPÁRĂ s.f. v. papară.