9 definiţii pentru patau :



PĂTÁ, pătez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) face o pată, a (se) umple de pete; a (se) murdări. ♦ tranz. A realiza, a face să constituie o porţiune de altă culoare pe un fond omogen colorat; a împestriţa. 2. Tranz. Fig. A pângări, a profana; a dezonora. – Din pată.

PĂTÁ vb. 1. v. murdări. 2. a (se) mânji, a (se) murdări, a (se) umple. (S-a ~ de cerneală.) 3. v. smălţa.

PĂTÁ vb. v. batjocori compromite, dezonora, necinsti, pângări, profana, spurca, terfeli.

pătá vb., ind. prez. 1 sg. pătéz, 3 sg. şi pl. păteáză

A PĂT//Á ~éz tranz. 1) A face să se păteze; a murdări; a mânji. ~ cu vin. 2) fig. (onoarea, reputaţia etc.) A supune unui sacrilegiu; a profana; a pângări; a spurca. /Din pată

A SE PĂT//Á mă ~éz intranz. A se acoperi (parţial sau total) cu pete; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /Din pată

pătá (pătéz, pătát), vb. – 1. A se murdări, a se mînji. – 2. A prihăni, a profana. Lat. *pictāre „a picta”, cf. it. pittare „a şterge” (Pratti 775). Pentru rezultatul ctt, cf. Puşcariu, JB, XI, 9; Meyer-Lübke, Mitt. Wien, 8; Graur-Rosetti, III, 65-84; în acest caz, pierderea lui p se explică suficient prin disimilarea cu iniţiala, cf. baptizāreboteza. Pentru semantism, cf. sp. pinta „pată”. În general s-a preferat ca punct de plecare „pată”, pe care au vrut să-l explice prin sl. pęta „călcîi” (Cihac, II, 148); prin rut. petno „pată” (Byhan 325); prin sl. pętĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 41); prin alb. petë „lamă de metal” (Meyer, Alb. St., IV, 86); prin lat. *pitta ‹ gr. πίττα „bitum” (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 874; Candrea, Éléments, 65; Puşcariu 1287; Candrea-Dens., 1357; REW 6546; Tiktin); sau prin ngr. πίττα „turtă”, cf. pită (Rosetti, II, 66). Der. pată, s.f. (urmă, porţiune colorată diferit de rest, nuanţă diferită; stigmat, ruşine); pătat, s.m. (dediţel de pădure); petiţă, s.f. (pată mică; măliniţă; peteşie). Din rom. pare să provină sb. petigi, petici „peteşie”.

PĂŢĂU s. v. păţanie.

sânger-pătát s. m.


Powered by Rimeaza.org