8 definiţii pentru prevenit :



PREVENÍT, -Ă, preveniţi, -te, s.m. şi f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.

PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenţia asupra consecinţelor (negative ale) unor acţiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauţie pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorinţele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire.

PREVENÍ vb. 1. a atenţiona, a avertiza, a informa, a înştiinţa, (prin Transilv. şi Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mâine vine controlul.) 2. v. evita.

prevení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prevínă

A PREVENÍ prevín tranz. 1) (persoane) A face dinainte atent asupra consecinţelor posibile ale unei acţiuni; a preîntâmpina; a atenţiona; a avertiza; a viza. 2) (fenomene, acţiuni etc.) A face să nu se producă, recurgând la măsuri de precauţie; a preîntâmpina. 3) rar (dorinţe, gusturi etc.) A îndeplini înainte de a fi exprimat. /<fr. prévenir, lat. praevenire

prevení, prevín, vb. IV (reg.) a veni din nou.

PREVENÍ vb. IV. tr. 1. A înştiinţa dinainte; a avertiza. 2. A preîntâmpina, a înlătura. 3. (Rar) A împlini dinainte dorinţele cuiva. [P.i. prevín, conj. -vină. / cf. fr. prévenir, lat. praevenire].

PREVENÍ vb. tr. 1. a înştiinţa dinainte; a avertiza. 2. a preîntâmpina. 3. a împlini dinainte dorinţele cuiva. (< fr. prévenir, lat. praevenire)


Powered by Rimeaza.org