34 definiţii pentru prima :



PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. (Livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer.

primá vb., ind. prez. 1 sg. priméz, 3 sg. şi pl. primeáză

A PRIM//Á ~éz intranz. livr. A se afla pe primul plan (dintr-un anumit punct de vedere); a deţine întâietatea. /<fr. primer

PRIMÁ vb. I. intr. A avea întâietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer].

PRIMÁ vb. intr. a avea întâietate, a fi pe primul plan. (< fr. primer)

PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spaţiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ♢ Prima tinereţe = întâia perioadă a tinereţii, care urmează imediat copilăriei. Primă audiţie = executare a unei bucăţi pentru prima oară în faţa publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la faţa locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ♢ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbiala, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privinţa însemnătăţii, a rangului, a calităţilor; important, principal. ♢ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ♢ Loc. adj. De prim(ui) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indica o funcţie sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ♢ Prim-ministru = şeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentişti) Care executa melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuşi. – Din lat. primus.

PRIM num., adj. 1. num. (înv. şi reg.) protos. (E ~ul între judecători.) 2. adj. dintâi, întâi. (Lucrul ~ pe care vrem să-l discutăm.) 3. adj. v. originar.

Prim ≠ ultim

prim num. m., pl. primi; f. sg. prímă, g.-d. art. prímei, pl. príme

PRIM ~ă (~i, ~e) şi substantival (în opoziţie cu ultim) (plasat, mai ales, înaintea substantivului) 1) Care este înainte, în faţă (prin importanţă sau valoare); care se află în frunte; fruntaş. ~a impresie. ~ul student. ♢ Număr ~ număr care se împarte numai la el însuşi sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui rănit (până la transportarea lui în spital). Materie ~ă v. MATERIE. A fi (sau a se afla) în ~ele rânduri a fi (sau a se afla) în avangardă. De ~ rang (sau ordin) de importanţă primordială. De ~ă necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din faţă. În ~ul rând mai întâi de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulată, ataşat de cuvântul determinat prin liniuţă) Care este cel mai de sus într-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus

prim (primă), adj. – Întîi. Lat. primus. Este posibil să fie cuvînt moştenit, căci apare în Palia de la Orăştie (1582); s-a păstrat şi în Bihor (îm)primă „mai întîi, înainte de toate” (REW 6756), megl. prima „înainte, odinioară”. Cu celelalte sensuriv este neologism. – Der. primă, s.f. (premiu; Arg., buzunarul din faţă), din fr. prime; prima, vb., din fr. primer; primat, s.m., din fr. primat. Primăriu, adj. (se zice despre anumite varietăţi de fructe), cuvînt rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu brumăriu. – Comp. primadonă, s.f., din it. primadonna; primogenitură, s.f., din fr. primogéniture; primordial, adj., din fr. primordial. – Cf. primar, primăvară.

PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spaţiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ♢ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obţin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ♢ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].

PRIM1- elem. „primul”. (< fr. prim-, cf. lat. primus)

PRIM2-, -Ă num. ord., adj. 1. cel dintâi (în spaţiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. o (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alţi divizori decât pe 1 şi pe el însuşi; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obţin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai însemnat etc. o de ~ rang = de calitate superioară. 2. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. o ~ ministru = premier (< lat. primus)

PRÍMĂ1, prime, s.f. 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse; premiu (acordat în sistemul de salarizare). ♢ Primă de export = sumă de bani sau scutire de taxe, de impozite acordată ca stimulent unor exportatori pentru exportarea anumitor mărfuri. Primă de asigurare = sumă de bani pe care asiguratul o plăteşte (periodic) celui care asigură, pentru asumarea riscului. Primă de economie = Sumă plătită deponenţilor de către unele case de economii, peste nivelul ratei dobânzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeaşi înălţime prin repetarea notei date. – Din fr. prime.

PRÍMĂ2, prime, s.f. (Reg.) Panglică folosită pentru a lega cosiţele fetelor, pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc. – Cf. p r i m 1.

PRÍMĂ s. 1. (în sistemul de retribuire) premiu. 2. primă de asigurare = (ieşit din uz) rată de asigurare, (înv.) premiu.

PRÍMĂ s. v. panglică.

prímă (retribuţie bănească, panglică) s. f., g.-d. art. prímei; pl. príme

PRÍM//Ă ~e f. 1) Recompensă (mai ales în bani) acordată cuiva pentru succese deosebite sau realizări remarcabile într-un domeniu de activitate; premiu. 2) Sumă alocată cuiva cu titlu de ajutor, de recompensă sau pentru încurajare într-o activitate. 3): ~ de asigurare sumă ce trebuie s-o plătească asiguratul asiguratorului. /<fr. prime

PRÍMĂ1 s.f. Retribuţie suplimentară acordată cuiva pentru îndeplinirea exemplară sau depăşirea unor condiţii de calitate şi de cantitate privind producţia. ♦ Sumă care se plăteşte iniţial sau periodic unei instituţii de asigurare. [< fr. prime, cf. lat. praemium].

PRÍMĂ2 s.f. (Sport) Prima poziţie sau gardă la scrimă. [< fr. prime].

PRÍMĂ3 s.f. (Muz.) Interval de o singură treaptă (format din două sunete având aceeaşi denumire); prima treaptă de la o treaptă dată (repetarea aceluiaşi sunet). [< fr. prime, cf. lat. prima].

PRÍMĂ s. f. 1. sumă care se plăteşte iniţial sau periodic de către asigurat societăţii de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor mărfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensă acordată de stat pentru încurajarea unei activităţi comerciale sau industriale. o ~ de export = primă, în bani sau sub forma unor scutiri de taxe şi impozite, acordată de stat exportatorilor pentru încurajarea exportului anumitor mărfuri. 3. retribuţie suplimentară acordată cuiva pentru îndeplinirea exemplară sau depăşirea unor condiţii de calitate şi cantitate privind producţia. 4. prima poziţie sau gardă la scrimă. 5. (muz.) cel mai mic interval, între două trepte de aceeaşi înălţime. ♢ treapta întâi de la o treaptă dată. (< fr. prime)

PRIM-MINÍSTRU s. (POL.) cancelar, premier. (În unele state ~ul se numeşte cancelar sau premier.)

prim-minístru s. m., art. prim-minístrul/prímul-minístru; pl. prim-miníştri, art. prim-miníştrii/prímii-miníştri

prim-procurór s. m., art. prim-procurórul/prímul-procurór; pl. prim-procuróri, art. prim-procurórii

prim rang/prímul rang loc. adj.

prim-secretár s. m. (sil. -cre-), art. prímul-secretár; pl. primi-secretári, art. prímii-secretári

PRÍMUL num. întâiul. (A ajuns acolo ~.)

Primul ≠ ultimul

PRÍM//UL ~a (~ii,~ele) num. ord. şi substantival (în opoziţie cu ultimul) Care ocupă locul indicat în ordinea numărării de numărul unu; cu care se începe enumerarea; care precede pe al doilea; întâi. ♢ În ~ rând întâi de toate. /<lat. primus

PRIMUL MERIDIÁN s. v. meridian de origine.

prim-viceprim-minístru s. m. (sil. -prim-), art. prim-viceprim-minístrul; pl. prim-viceprim-miníştri, art. prim-viceprim-miníştrii