11 definiţii pentru primavara :
ástă-primăváră adv. (în tempo rapid: as-primăvară)
PRÍMĂVARA adv. În timpul primăverii; pe timp de primăvară. /<lat. primavera
PRÍMĂVARĂ, primăveri, s.f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă şi precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocţiul de la 21 martie şi solstiţiul de la 21 iunie. ♢ Expr. Primăvara vieţii = tinereţea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinereţe). Are 20 de primăveri. [Acc. şi: primăváră] – Lat. primavera.
Primăvară ≠ toamnă
prímăvară s. f., g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveri
PRÍMĂV//ARĂ ~éri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde lunile martie, aprilie şi mai. ♢ De ~ a) necesar pentru primăvară; b) care are loc primăvara; caracteristic primăverii. La ~ când va sosi primăvara; în timpul primăverii viitoare. Astă ~ primăvara trecută. De cu ~ încă din timpul primăverii. ~ara vieţii tinereţe. 2) la pl. fig. Ani (în tinereţe) fericiţi. [G.-D. primăverii] /<lat. primavera
primăváră (primăvéri), s.f. – Al doilea anotimp al anului. – Mr. primăveară, prumuveară, megl. primăveară, istr. primavera. Lat. primavera (Diez, I, 441; Puşcariu 1386; REW 6754 şi 9765), cf. alb. prendëverë (Philippide, II, 652), it., prov., cat., sp., port. primavera, fr. primevère. – Der. primăvăratic, adj. (de primăvară); primăvăriţă, s.f. (ghiocel, Galanthus nivalis); primăvăros, adj. (de primăvară); împrimăvăra, vb. (a veni primăvara); desprimăvăra, vb. (a veni primăvara).
PRIMĂVĂRÁ vb. v. desprimăvăra, împrimă-văra.
primăvărá, primăvăréz, vb. I (reg.) 1. a-şi petrece primăvara undeva. 2. (refl. impers.) a se desprimăvăra.
ruscúţă de prímăvară s. f. + prep. + s. f.
VIOLĂ-DE-PRIMĂVÁRĂ s. v. nopticoasă.