18 definiţii pentru principii :



petítio princípii loc. lat. [-tio pron. -ţi-o, -pii pron. -pi-i]

PETÍTIO PRINCÍPII loc. s. (Log.) Raţionament greşit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserţiune întemeiată ea însăşi pe acea teză. [Pron. -ţi-o-. / < lat. petitio principii].

PRINCÍP s.n. v. principiu.

PRINCÍP, princípii, s.n. ~

PRINCÍP s.n. v. principiu.

PRÍNCIPE, principi, s.m. Titlu purtat de conducătorul unui principat şi de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinţ. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis.

PRÍNCIPE s. prinţ, (înv.) beizadea, crăişor.

príncipe s. m., pl. príncipi

PRÍNCIP//E ~i m. 1) Descendent al unei familii regale sau imperiale; prinţ. 2) (în unele state; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unui principat; prinţ. 3) (în Imperiul Roman) Conducător absolut al ţării; împărat; monarh; suveran. /<it. principe, lat. princeps, ~ipis

PRÍNCIPE s.m. (Ist.) 1. Titlu dat împăratului în Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. príncipi) Nume dat soldaţilor veterani care formau o a doua linie în formaţia de luptă a unei legiuni romane. 3. Persoană care face parte dintr-o familie domnitoare sau care deţine suveranitatea unui stat (mic); prinţ. [< lat. princeps, cf. it. principe].

PRÍNCIPE s. m. 1. titlu dat împăratului în Imperiul Roman. 2. (pl.) nume dat soldaţilor veterani care formau a doua linie în formaţia de luptă a unei legiuni romane. 3. titlu purtat de conducătorul unui principat ori de către fiul sau alt descendent al unui monarh; prinţ. (< it. principe, lat. princeps)

PRINCÍPIE s.f. v. principiu.

PRINCÍPIU, principii, s.n. 1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. ♢ Loc. adv. În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor şi a noţiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi şi de noţiuni. 2. Element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice. ♢ (Chim.) Principiu activ = substanţă existentă într-un produs de origine vegetală sau animală care imprimă un caracter specific acelui produs. 3. Convingere intimă, punct de vedere propriu. ♢ Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme. ♢ Loc. adv. Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit. [Var.: (înv.) princíp, prinţíp s.n., princípie s.f.] – Din lat. principium, it. principio, fr. principe.

PRINCÍPIU s. 1. v. bază. 2. v. precept. 3. normă, precept, regulă, rânduială, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viaţă.) 4. v. criteriu. 5. v. concepţie.

princípiu s. n. [-piu pron. -pĭu], art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (sil. -pi-i-)

PRINCÍPI//U ~i n. 1) Teză fundamentală; idee de bază. 2) Cauză primară. 3) Punct de vedere propriu; convingere personală. ♢ Din ~ conform convingerii. În ~ în linii mari; în genere. /<lat. principium, fr. principe

PRINCÍPIU s.n. 1. Element fundamental, idee de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem politic etc. 2. Lege fundamentală a unei ştiinţe, a unei arte etc. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor şi a noţiunilor de bază ale unei discipline. 3. (În antichitate şi în evul mediu) Element primordial care era considerat drept origine sau componentă de bază a lumii fizice. ♦ (În concepţiile mistice) Cauză iniţială a lumii fizice şi morale. ♦ Principiu activ = substanţă care constituie esenţa unui produs vegetal sau animal. 4. Regulă sau normă de acţiune, de legislaţie etc. ♦ În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. 5. Convingere, punct de vedere. [Pron. -piu, var. (pop.; înv.) princip, prinţip s.n. / < lat. principium, cf. it. principio].

PRINCÍPIU s. n. 1. element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem, o normă de conduită etc. 2. lege de bază a unei ştiinţe, arte etc. 3. element primordial, cauză primară a lumii fizice. o ~ activ = substanţă care constituie esenţa unui produs vegetal sau animal. 4. regulă, normă de acţiune, de comportare, de apreciere etc. o în ~ = din punct de vedere teoretic, în general. 5. convingere, punct de vedere. (< lat. principium, it. principio, fr. principe)


Powered by Rimeaza.org