7 definiţii pentru protest :
PROTÉST, proteste, s.n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acţiuni considerate ca nejustă; opoziţie hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestaţie. ♢ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârşit de guvernul altei ţări şi considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internaţional. 2. Act public prin care organele judecătoreşti constată neplata la scadenţă a unei poliţe. – Din protesta (derivat regresiv).
PROTÉST s. 1. (rar) protestaţie, (înv.) protes-tăciune. (Şi-a exprimat cu vehemenţă ~ul.) 2. crâc-neală, crâcnire, murmur, (pop.) cârteală, (înv.) răpştire. (Nu se aude nici un ~.) 3. (FIN.) protestare, (rar) protestaţie. (~ul unei poliţe.)
protést s. n., pl. protéste
PROTÉST ~e n. 1) Manifestare deschisă prin care o persoană îşi exprimă dezacordul faţă de o acţiune socotită ca fiind ilegitimă sau injustă. 2) (în relaţiile internaţionale) Atitudine oficială de dezacord a unui stat faţă de acţiunile injuste sau periculoase ale altui stat. /<lat. protestum, it. protesto
PROTÉST, proteste, s.n. 1. Faptul de a protesta; opoziţie hotărâtă, manifestare energică împotriva unei acţiuni considerate ca nejustă. ♢ Notă de protest = comunicare scrisă prin care un guvern ia atitudine împotriva unui act săvârşit de guvernul altei ţări şi considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internaţional. 2. (În economia capitalistă) Act public prin care organele judecătoreşti constată neplata la scadenţă a unei poliţe. [Pl. şi: (înv.) protesturi] – Postverbal al lui protesta.
PROTÉST s.n. Act de protestare, opoziţie; cerere, intervenţie făcută contra unor încălcări, a unor acţiuni nedrepte etc. ♦ Notă de protest = comunicare scrisă către un guvern prin care se ia atitudine împotriva unor acte săvârşite de acest guvern contrar tratatelor sau normelor de drept internaţional. [Pl. -te, -turi. / < it. protesto].
PROTÉST s. n. 1. manifestare energică împotriva unor încălcări, a unor acţiuni nedrepte etc. 2. formă a demersului diplomatic prin care un guvern ia atitudine împotriva unor acte săvârşite de guvernul altui stat, pe care le consideră contrare tratatelor sau normelor de drept internaţional. 3. act public prin care organele judecătoreşti constată neplata la scadenţă a unei poliţe. (< lat. protestum, it. protesta)