14 definiţii pentru rascoala :



RĂSCOÁLĂ, răscoale, s.f. 1. Răzvrătire spontană şi neorganizată a ţărănimii oprimate; revoltă, răzmeriţă. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitaţie. – Din răscula. Cf. sl. r a s c k o l a „schismă, despărţire”.

RĂSCOÁLĂ s. răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sediţiune, (înv. şi pop.) rebelie, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoş, rocoşeală, rocoşenie, rocoşire, rocoşit, rocoşitură, zaveră, (înv., prin Mold;) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (tig.) tulburare (A izbucnit o puternică ~.)

răscoálă s. f., g.-d. art. răscoálei; pl. răscoále

RĂSCOÁL//Ă ~e f. 1) Mişcare violentă de protest (a ţăranilor) împotriva asupritorilor; rebeliune; revoltă. 2) fig. Manifestare energică împotriva unui fapt; protest. /v. a (se) răscula

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. şi intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.

RĂSCOLÍ vb. 1. v. căuta. 2. v. deranja. 3. v. stârni. 4. v. scormoni. *5. (PĂSTORIT) (reg.) a răvăşi. (A ~ stâna, toamna.) 6. v. tulbura.

RĂSCOLÍ vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica.

răscolí vb. (a scotoci, a enerva, a desface stâna) ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răscoleáscă; (a agita) ind. prez. 3 sg. răscoálă /răscoléşte; conj. prez. 3 sg. şi pl. răscoále /răscoleáscă

A RĂSCOL//Í ~ésc tranz. 1) (lucruri) A întoarce în dezordine căutând; a răvăşi. 2) (focul, jăraticul) A amesteca făcând să ardă mai tare; a scormoni. 3) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a scormoni. ~ sufletul. 4) (straturi de deasupra) A da la o parte (căutând ceva şi pătrunzând în adâncime). 5) A pune în mişcare. ~ praful cu picioarele. 6) fig. A supune unor emoţii puternice; a tulbura; a răvăşi. 7) rar A face să se revolte. /<sl. rascoliti

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăţi, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Răs- + scula.

RĂSCULÁ vb. a (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriţi, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoşi, a (se) semeţi, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)

răsculá vb., ind. prez. 1 sg. răscól, 3 sg. şi pl. răscoálă

A RĂSCULÁ răscól tranz. A face să se răscoale. /răs- + a scula

A SE RĂSCULÁ mă răscól intranz. A face răscoală; a se răzvrăti; a se revolta. /răs- + a se scula


Powered by Rimeaza.org