6 definiţii pentru razbuna :



RĂZBUNÁ, răzbún, vb. I. I. 1. Refl. şi intranz. A-şi face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A-şi vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. 2. Tranz. A da satisfacţie cuiva care nu este în măsură să-şi facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău. ♦ A răscumpăra (4). II. (Pop.) 1. Refl. (La pers. 3) A se face vreme bună, a se lumina, a se însenina. ♦ (Despre nori) A se împrăştia. 2. Tranz. (În expr.) A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (refl.) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli. – Răz- + bun.

RĂZBUNÁ vb. 1. (înv.) a se izbândi. (S-a ~ crunt pe el.) 2. (înv.) a răscumpara. (A ~ sângele celui ucis.) 3. a pedepsi, (înv.) a răsplăti, (fig.) a spăla. (A ~ ruşinea îndurată.)

RĂZBUNÁ vb. v. ameliora, destrăma, îmbunătăţi, împrăştia, îndrepta, înfiripa, însănătoşi, însenina, întrema, înzdrăveni, lecui, limpezi, lumina, reface, restabili, ridica, risipi, spulbera, tămădui, vindeca.

răzbuná vb., ind. prez. 1 sg. răzbún, 3 sg. şi pl. răzbúnă; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzbúne

A RĂZBUNÁ răzbún tranz. (acte de rea-credinţă) A trata cu răsplata cuvenită; a răsplăti. ~ ruşinea îndurată. /răz- + bun

A SE RĂZBUNÁ mă răzbún intranz. 1) A-şi da satisfacţie; a-şi face dreptate (pedepsind pe ofensator). 2) fig. (despre vreme) A se schimba în bine; a se însenina. /răz- + bun


Powered by Rimeaza.org