8 definiţii pentru scump :



SCUMP, -Ă, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpără la un preţ ridicat; costisitor; (despre preţuri) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preţuri mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, preţios, de preţ. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinţe) Foarte drag, iubit. 4. (Înv. şi pop.) Zgârcit. ♢ Expr. (A fi) scump la vorbă = (a fi) tăcut. A fi scump la râs = a râde rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arăta rar în societate, printre ceilalţi oameni; a fi greu de găsit. ♢ (Substantivat) Leneşul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubeşte. – Din sl. skonpŭ.

SCUMP adj. v. adunător, ales, amănunţit, aparte, atent, cruţător, deosebit, distins, econom, meticulos, migălos, minuţios, păstrător, riguros, scrupulos, serios, strângător.

SCUMP adj., s. 1. adj. costisitor, (înv. şi reg.) bănos, (înv.) costător. (Lucruri ~.) 2. adj. preţios, rar, valoros. (Bijuterii ~.) 3. adj. bogat, luxos, preţios. (Haine ~.) 4. adj. v. exorbitant. 5. adj. drag, iubit, îndrăgit, (fig.) dulce. (Fiinţă ~.) 6. s. drag, iubit. (~ul meu!) 7. adj. drag, iubit, îndrăgit. (Imaginea ~ a copilăriei.)

SCUMP s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

Scump ≠ ieftin

scump adj. m., pl. scumpi; f. sg. scúmpă, pl. scúmpe

SCUMP ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial (despre lucruri) Care costă mult; care are preţ ridicat; costisitor. ♢ Piatră ~ă (sau preţioasă) mineral cu proprietăţi fizice deosebite datorită cărora este folosit la confecţionarea bijuteriilor; nestemată. 2) şi substantival (despre persoane) La care cineva ţine (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre noţiuni abstracte) Care este dobândit cu preţul unor mari sacrificii şi eforturi. Fericire ~ă. 4) şi substantival înv. Care este econom peste măsură. ♢ A fi ~ la vorbă a vorbi puţin; a fi tăcut. A fi ~ la râs a râde rar. /<sl. skonpu

scump (-pă), adj. – 1. (Trans. de V.) Avar, zgîrcit. – 2. Care scumpeşte, care vinde scump. – 3. Costisitor. – 4. Preţios, de mare valoare. – 5. Iubit, drag. – Mr. scumpu, scumbu, megl. scǫmp. Sl. skąpŭ „avar” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Byhan 330; Conev 77), cf. bg. skup, slov. skôp, ceh. skoupý, pol. skąpy. – Der. scumpătate, s.f. (înv., avariţie, scumpete); scumpenie (var. scumpete), s.f. (înv., zgîrcenie; creştere a preţurilor); scumpet, s.n. (bijuterii, lucruri de preţ); scumpi, vb. (a urca preţul; refl., a economisi); scumpeală, s.f. (creştere a preţurilor); scumpie, s.f. (înv., zgîrcenie; sinderică, oţetar, Rhus cotinus), din pol. skąpia (numele pare să se explice prin calitatea sa astringentă).


Powered by Rimeaza.org