20 definiţii pentru scumpii :



SCUMPÍI s. pl. v. scumpeturi.

SCUMP, -Ă, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpără la un preţ ridicat; costisitor; (despre preţuri) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preţuri mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, preţios, de preţ. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinţe) Foarte drag, iubit. 4. (Înv. şi pop.) Zgârcit. ♢ Expr. (A fi) scump la vorbă = (a fi) tăcut. A fi scump la râs = a râde rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arăta rar în societate, printre ceilalţi oameni; a fi greu de găsit. ♢ (Substantivat) Leneşul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubeşte. – Din sl. skonpŭ.

SCUMP adj. v. adunător, ales, amănunţit, aparte, atent, cruţător, deosebit, distins, econom, meticulos, migălos, minuţios, păstrător, riguros, scrupulos, serios, strângător.

SCUMP adj., s. 1. adj. costisitor, (înv. şi reg.) bănos, (înv.) costător. (Lucruri ~.) 2. adj. preţios, rar, valoros. (Bijuterii ~.) 3. adj. bogat, luxos, preţios. (Haine ~.) 4. adj. v. exorbitant. 5. adj. drag, iubit, îndrăgit, (fig.) dulce. (Fiinţă ~.) 6. s. drag, iubit. (~ul meu!) 7. adj. drag, iubit, îndrăgit. (Imaginea ~ a copilăriei.)

SCUMP s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

Scump ≠ ieftin

scump adj. m., pl. scumpi; f. sg. scúmpă, pl. scúmpe

SCUMP ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial (despre lucruri) Care costă mult; care are preţ ridicat; costisitor. ♢ Piatră ~ă (sau preţioasă) mineral cu proprietăţi fizice deosebite datorită cărora este folosit la confecţionarea bijuteriilor; nestemată. 2) şi substantival (despre persoane) La care cineva ţine (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre noţiuni abstracte) Care este dobândit cu preţul unor mari sacrificii şi eforturi. Fericire ~ă. 4) şi substantival înv. Care este econom peste măsură. ♢ A fi ~ la vorbă a vorbi puţin; a fi tăcut. A fi ~ la râs a râde rar. /<sl. skonpu

scump (-pă), adj. – 1. (Trans. de V.) Avar, zgîrcit. – 2. Care scumpeşte, care vinde scump. – 3. Costisitor. – 4. Preţios, de mare valoare. – 5. Iubit, drag. – Mr. scumpu, scumbu, megl. scǫmp. Sl. skąpŭ „avar” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Byhan 330; Conev 77), cf. bg. skup, slov. skôp, ceh. skoupý, pol. skąpy. – Der. scumpătate, s.f. (înv., avariţie, scumpete); scumpenie (var. scumpete), s.f. (înv., zgîrcenie; creştere a preţurilor); scumpet, s.n. (bijuterii, lucruri de preţ); scumpi, vb. (a urca preţul; refl., a economisi); scumpeală, s.f. (creştere a preţurilor); scumpie, s.f. (înv., zgîrcenie; sinderică, oţetar, Rhus cotinus), din pol. skąpia (numele pare să se explice prin calitatea sa astringentă).

SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări preţul unei mărfi, a vinde mai scump. ♢ Refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere preţuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump.

SCUMPÍ vb. 1. v. majora. 2. v. lăcomi. 3. a se zgârci, (reg.) a se hârsi. (S-a ~ şi a pierdut ocazia.)

A (se) scumpi ≠ a (se) ieftini

A scumpi ≠ a ieftini

scumpí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scumpésc, imperf. 3 sg. scumpeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scumpeáscă

A SCUMP//Í ~ésc tranz. (mărfuri) A face să se scumpească. /Din scump

A SE SCUMP//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni (mai) scump. 2) A manifesta zgârcenie (vânzând sau cumpărând); a se calici; a se zgârci. /Din scump

SCUMPÍE, scumpii s.f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui coajă şi ale cărui frunze se întrebuinţează în vopsitorie şi în tăbăcărie, precum şi în medicina populară, pentru proprietăţile lor antiseptice şi astringente (Cotinus coggygria). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. [Acc. şi: scúmpie] – Din pol. skapia.

SCUMPÍE s. v. avariţie, belşug, bogăţie, bunăstare, calicenie, calicie, lemnul-vân-tului, liliac, oţetar, prosperitate, zgâr-cenie.

scumpíe s. f., art. scumpía, g.-d. art. scumpíei; pl. scumpíi, art. scumpíile

SCUMPÍ//E ~i f. Arbust înalt, cu frunze eliptice şi flori verzi-gălbui, grupate în inflorescenţe, ale cărui frunze şi coajă sunt folosite în tăbăcărie, vopsitorie şi medicină. [G.-D. scumpiei] /<pol. skapia


Powered by Rimeaza.org