18 definiţii pentru sec :
SEC, SEÁCĂ, seci, adj. 1. Lipsit de apă; care a secat, s-a uscat. Albia seacă a unui râu. ♦ (Despre locuri) Lipsit de umezeală; p. ext. arid, neproductiv. ♢ Tuse seacă = tuse uscată, fără expectoraţie. Timbru (sau sigiliu) sec = urmă de ştampilă în relief, care se imprimă pe anumite acte cu o maşină specială, fără tuş. 2. În care nu se află nimic; gol, deşert. ♢ Nucă seacă = nucă fără miez sau cu miezul nedezvoltat. Sunet sec = sunet scurt, fără rezonanţă. Ochi sec = orbită goală a ochiului. ♢ Expr. (Substantivat) A înghiţi în sec = a) a înghiţi fără a avea ceva în gură; b) a se reţine de la ceva, a fi nevoit să-şi înfrâneze o dorinţă. ♦ (Pop.; despre părţile corpului) Atrofiat, paralizat. Mână seacă. 3. (În loc. adj.) De sec = de post, care nu este de dulce. 4. Fig. Lipsit de conţinut, de sens, fără folos. ♢ Loc. adv. În sec = în zadar, fără rost. 5. Fig. (Adesea substantivat) Fără minte, prost. 6. Fig. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea adverbial) Lipsit de sensibilitate, de căldură; aspru, tăios, rece. 7. Fig. (Rar) Tare, puternic, dârz. – Lat. siccus.
SEC adj. 1. v. secat. 2. v. arid. 3. v. uscat. (Tuse seacă.) 4. găunos, gol. (Nuci ~.) 5. (Transilv.) secăreţ, (Olt.) secăţiu. (Boabe de cereale ~.) 6. (reg.) sterp. (Varză seacă.)
SEC adj. v. aspru, atrofiat, costeliv, degenerat, deşert, flămând, flămânzit, gol, înfometat, jigărit, nefertil, neîncărcat, nemâncat, neproductiv, neroditor, nesătul, paralizat, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, răstit, ridicat, sărac, secetos, sfrijit, simplu, slab, slăbănog, steril, sterp, uscat, uscăţiv, vid.
SEC adj., s. v. bleg, incapabil, infirm, invalid, nătăfleţ, nătărău, nătâng, necapabil, neghiob, neputincios, nerod, netot, prăpădit, prost, prostănac, schilod, slăbănog, stupid, tont, tontălău.
SEC s. v. post.
Sec ≠ alcoolizat, umed
sec adj. m., f. seácă; pl. m. şi f. seci
SEC seácă (seci) 1) Care este lipsit de apă sau de umezeală; uscat. Teren ~. ♢ Tuse seacă tuse fără expectoraţie. Ger ~ ger uscat, fără zăpadă. Vin ~ vin nealcoolizat. A mânca de ~ a posti. 2) şi fig. Care nu are nimic în interior; gol; deşert. Nucă seacă. ♢ Cap ~ om prost. În ~ a) în gol; b) în zadar. A înghiţi în ~ a) a înghiţi fără a avea ce înghiţi; b) a-şi înfrâna o dorinţă. 3) (despre membre) Care nu funcţionează; atrofiat. Mână seacă. 4) şi adverbial (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de căldură sufletească; rece. /<lat. siccus
BOALĂ-SEÁCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.
lăsáta-sécului s. f.
lăsátul-sécului s. n.
SECÁ, sec, vb. I. I. 1. Tranz. şi intranz. A face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a dispărea. 2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. Intranz. (Despre plante, seminţe) A-şi pierde seva, germenele de viaţă; a se veşteji. ♦ (Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emoţie puternică, o durere; a chinui. 2. (Înv.) A ucide. – Lat. siccare.
SECÁ vb. 1. (pop.) a se stârpi, (prin vestul Munt.) a sicni. (Izvoarele au ~.) 2. (rar) a (se) slei, (pop.) a (se) usca. (Seceta a ~ balta.) 3. v. asana. 4. a goli, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.) 5. v. extenua.
SECÁ vb. v. asasina, atrofia, degenera, îngălbeni, ofili, omorî, paraliza, păli, suprima, trece, ucide, usca, veşteji.
secá vb., ind. prez. 1 sg. sec, 3 sg. şi pl. seácă; conj. prez. 3 sg. şi pl. séce
A SECÁ sec 1. tranz. 1) (râuri, mlaştini, terenuri etc.) A face să devină sec; a asana; a usca. ♢ ~ de puteri (sau de vlagă) a face să-şi epuizeze toată forţa fizică; a istovi; a vlăgui; a epuiza; a extenua. 2) fig. A supune unor chinuri morale. 2. intranz. 1) (despre râuri, lacuri etc.) A deveni sec; a rămâne fără apă; a se usca. 2) fam. (despre părţi ale corpului) A degrada fizic; a se usca; a se atrofia. 3) (despre rezerve) A dispărea complet; a secătui; a se epuiza. /<lat. siccare
séca s.f. sg. (reg.; precedat de prenumele unei femei) termen de respect folosit de cineva când se adresează unei femei în vârstă sau când vorbeşte despre ea; mătuşă, lele, ţaţă.
secáră-cornútă s. f., art. secára-cornútă