6 definiţii pentru sparc :
SPÂRC, (1) spârcuri s.n., (2) spârci, s.m. 1. S.n. (Pop.) Bucată mică (şi nefolositoare) din ceva. 2. S.m. (Fam.) Epitet dat unui tânăr sau unui copil. [Var.: spârci s.m.] – Cf. ucr. š p y r k a, pol. s z p e r k a.
spârc (persoană) s. m., pl. spârci
spârc (obiect) s. n., pl. spârcuri
SPÂRC ~uri n. Bucată mică de carne de calitate inferioară, cu pieliţe şi zgârcituri. /<ucr. špyrka, pol. szperka
spârc1! interj., s.n. (reg.) 1. (interj.) cuvânt care imită zgomotul produs de un lichid, de o materie fluidă care iese forţat printr-un orificiu. 2. (adjectival) murdar. 3. (s.n.) tâşnitură dintr-un lichid; stropitură, spârcâitură, găinaţ.
spârc2, spấrcuri, s.n. şi spârci, s.m. 1. (s.n.) bucată de slănină; şorici fript. 2. (înv.) bucată mică de carne de proastă calitate, slabă, de piele sau de pieliţă. 3. (în sintagmă) spârcul nasului = cartilagiul nasului. 4. (s.m.; deprec.) copilandru; persoană lipsită de importanţă.