11 definiţii pentru starc :
STÂRC, stârci, s.m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul şi picioarele lungi şi de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu peşte). ♢ Stârc cenuşiu = bâtlan. – Din sl. strŭkŭ.
STÂRC s. (ORNIT.) 1. stârc cenuşiu (Ardea cinerea) = bâtlan, (reg.) ceapur, gâtlan, pescar; stârc purpuriu (Ardea purpurea) = bâtlan roşiatic, bâtlan roşu, stârc roşu, (reg.) bâtlan scorţişor, bâtlan scorţişoriu, ceapur roşu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roşie, gac-roşu; stârc roşu v. stârc purpuriu. 2. (Ardeola ralloides) (reg.) bâtlan galben. 3. stârc alb (Egretta alba) = egretă, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan. 4. stârc mic (Ixobrychus minutus) = stârc-pitic, (pop.) scrofiţă; stârc pitic (Ixobrychus minutus) v. stârc mic. 5. stârc-de-noapte (Nycticorax nycticorax) = (reg.) cuacă, stârc-cenuşiu-de-noapte, stârc-cenuşiu-mic.
STÂRC s. v. barză, cocostârc.
stârc s. m., pl. stârci
STÂR//C ~ci m. Pasăre de baltă migratoare, asemănătoare cu barza, dar de talie mai mică, care se hrăneşte cu peşte. /<sl. struku
STÂRC ALB MÍC s. v. bâtlan mic.
STÂRC BĂLÁN s. v. egretă, stârc alb.
stârc cenuşíu s. m. + adj.
STÂRC-DE-NOÁPTE s. v. bou-de-baltă.
stârc de noápte s. m. + prep. + s. f.
STÂRC-PITÍC s. v. bâtlănaş.