10 definiţii pentru sustine :



SUSŢÍNE, susţín, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă faţă de o acţiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obţine un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a întreţine cu mijloace materiale o instituţie, o persoană etc. ♦ Refl. A-şi câştiga existenţa; a se întreţine singur. 5. Refl. A se ţine în picioare. ♦ Fig. (Rar) A se menţine pe poziţie; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (după ţine).

SUSŢÍNE vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) sprijini, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a purta, a sprijini, a ţine. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 3. v. ajuta. 4. v. întreţine. 5. a ajuta, a servi, a sluji, a sprijini. (A ~ cauza revoluţiei.) 6. v. pleda. 7. a sprijini. (A ~ propunerea făcută.) 8. v. patrona. 9. v. însufleţi. 10. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 11. v. arăta. 12. a spune. (Ce ~ savantul în această carte?) 13. v. demonstra. 14. v. confirma. 15. v. desfăşura. 16. v. da.

SUSŢÍNE vb. v. înfrunta.

A susţine ≠ a nega, a respinge

susţíne vb. ţine

A SUSŢÍNE susţín tranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A face să se ţină în poziţie ridicată (ca să nu se răstoarne); a sprijini. Parii susţin gardul. 2) A ajuta materialiceşte. 3) fig. (idei, cauze etc.) A apăra cu fermitate; a sprijini. 4) (teză de diplomă, disertaţie etc.) A prezenta în faţa unei comisii sau a unui consiliu (în vederea unei calificări). ♢ ~ un examen a se prezenta la un examen. 5) (urmat de o propoziţie complementară) A afirma cu tărie. /<lat. sustinere, fr. soutenir

A SE SUSŢÍNE mă susţín intranz. 1) A se ţine în picioare. 2) fig. A-şi păstra poziţia (socială) de mai înainte; a se menţine. /<lat. sustinere, fr. soutenir

SUSŢÍNE vb. III. 1. tr. A sprijini. ♦ A ţine (pe) dedesubt. ♦ A sprijini, a ţine uşor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. tr. (Fig.) A lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă faţă de cineva; a sprijini, a apăra. 3. tr. (Fig.) A spune, a afirma ceva cu tărie. 4. tr. A ajuta, a întreţine cu bani, cu alimente etc. ♦ refl. A-şi câştiga existenţa, a se întreţine. 5. refl. A se ţine în picioare. ♦ (Fig.) A rezista. [P.i. susţín, conj. -nă, var. susţinea vb. II. / lat. sustinere, cf. fr. soutenir, după ţine].

SUSŢÍNE vb. I. tr. 1. a sprijini. ♢ a ţine (pe) dedesubt. ♢ a sprijini, a ţine uşor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. (fig.) a lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă faţă de cineva; a sprijini, a apăra. 3. (fig.) a spune, a afirma ceva cu tărie. 4. a ajuta, a întreţine cu bani, cu alimente etc. II. refl. 1. a-şi câştiga existenţa, a se întreţine. 2. a se ţine în picioare. ♢ (fig.) a rezista. (< lat. sustinere, după fr. soutenir)

şúştină, şuştíne, s.f. (reg.) 1. fâşie îngustă de pământ arabil. 2. felie subţire dintr-un aliment.


Powered by Rimeaza.org