4 definiţii pentru tacaneala :
ŢĂCĂNEÁLĂ, ţăcăneli, s.f. Faptul de a (se) ţăcăni. 1. Ţăcănit1. ♢ Loc. adv. Pe (sau în) ţăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. Fig. Ţicneală, sminteală. – Ţăcăni + suf. -eală.
ŢĂCĂNEÁLĂ s. 1. v. păcănit. 2. v. ţăcănit.
ŢĂCĂNEÁLĂ s. v. aiureală, alienare, aliena-ţie, boală mintală, demenţă, nebunie, sminteală, smintire, ţicneală, zăpăceală.
ţăcăneálă s. f., g.-d. art. ţăcănélii; pl. ţăcănéli