17 definiţii pentru tau :



tau (literă grecească) s. m., pl. tau; τ, Τ

Domnía ta s. f. art. + adj., abr. D-ta, g.-d. Domníei tale, abr. D-tale

Preasfinţía ta s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-) g.-d. Preasfinţíei tále

ta-ta-tá interj.

TĂU1, tắuri, s.n. 1. Apă stătătoare puţin adâncă; baltă. ♦ Lac (glaciar); iezer. 2. (Înv.) Prăpastie, abis. – Din magh. tó.

TĂU2, TA, tăi, tale, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) Înlocuieşte numele obiectului posedat şi numele celui căruia i se adresează vorbitorul. A ta e cartea. ♦ (La pl.) Preocupările, deprinderile, opiniile etc. persoanei căreia i se adresează vorbitorul. ♢ (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a ta = aşa cum vrei tu, cum doreşti tu. ♦ (Pop.; la m. sau f.) Soţul sau soţia persoanei căreia i se adresează vorbitorul. ♦ (La m. pl.) Familia de care ţine persoana căreia i se adresează vorbitorul; rudele, prietenii, partizanii ei. Nu-ţi dau voie ai tăi să vii. ♦ (La m. sau f. sg.) Lucrurile personale, proprietatea, avutul persoanei căreia i se adresează vorbitorul. II. Adj. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când stă înaintea substantivului nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt). 1. Care este al celui căruia i se adresează vorbitorul, indicând posesiunea (casa ta), apartenenţa (ţara ta), dependenţa în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor faţă de persoana căreia i se adresează vorbitorul (fraţii tăi). 2. (Cu valoare subiectivă) Călătoria ta va fi grea. 3. (Cu valoare obiectivă) Grija ta n-o poartă nimeni. ♦ (Precedat de cuvinte cu valoare prepoziţională) Împotriva ta. – Lat. tuus, tua.

TĂU s. v. abis, adânc, baltă, băltoacă, frânghie, funie, iezer, lac, mâl, mlaştină, mocirlă, nămol, noroi, prăpastie, smârc.

tău s. n., art. tăul; pl. tăuri

tău/al tău adj. m., pl. tăi/ai tăi; f. sg. ta/a ta, g.-d. tále/a tale; pl. tále/ale tále (şi -tu m. sg., -ta f. sg., -tii/-tei g.-d. f. sg. în îmbinări ca fráte-tu, sóră-ta, sóră-tii)

tău (precedat de al) pr. m., pl. ai tăi, g.-d. álor tăi; f. sg. a ta, pl. ále tale, g.-d. álor tale

TĂU1 ~ ri n. 1) Apă stătătoare noroioasă şi de adâncime mică. 2) Lac de munte; iezer. 3) înv. Prăpastie fără fund; hău; abis; genune. /<ung.

TĂU2 ta (tăi, tále) pron. pos. (precedat de articole al, a, ai, ale Înlocuieşte numele obiectului posedat de interlocutor, înlocuind, totodată, şi numele acestuia). ♢ Ai tăi cei apropiaţi ţie; familia. Al tău soţul tău. Ale tale cele care privesc persoana căreia i se adresează vorbitorul. /<lat. tuus, tua

TĂU3 ta (tăi, tále) adj. pos. 1) Care aparţine celui căruia i se adresează vorbitorul. Cartea ta. 2) Care se află în anumite relaţii (de prietenie, de înrudire) cu cel căruia i se adresează vorbitorul. Prietenul tău. 3) Care este realizat de cel cu care vorbeşte cineva. Călătoriile tale.Fie pe a ta fie aşa cum vrei sau zici tu. /<lat. tuus, tua

tắu (-uri), s.n. – Lac, iezer, baltă, mocirlă. mag. (Cihac, II, 532; Gáldi, Dict., 162), cf. heleşteu, În Mold. şi Trans. – Der. tăuit, adj. (băltos); toaie, s.f. (Olt., Trans., mocirlă).

tắu (ta, pl. tắi, tále), adj. pos. – Indică posesia la pers. II sing. – Mr. tău, tăi, -tu, megl. tǫu, ta. Lat. tŭum, probabil disimulat în *toum (Candrea, Éléments, 26; Puşcariu 1719; REW 9020), ca sŭumsoum, sau în *teum (Graur, Rom., LV, 473; Rosetti, I, 60), ca meum; cf. vegl. to, it. tuo, prov. to, fr. ton, cat., port. teu, sp. tu. S-a redus la -tu în poziţia enclitică: fiu-tăufiu-tu; tale se pronunţă şi tele în Munt., prin analogie cu mele. Gen. f. sună taletele, ca pl. şi -tii, cînd este enclitic.

TĂU1, tăuri, s. n. 1. Apă stătătoare puţin adâncă; baltă. ♦ Lac, iezer. 2. (Înv.) Prăpastie, abis. – Magh. tó.

ţâu, ţâi, s.m. (reg.) ied sălbatic.


Powered by Rimeaza.org