14 definiţii pentru test :
TEST1, teste, s.n. Probă prin care se examinează, în psihologia experimentală, unele aptitudini psihice şi fizice ale unei persoane; p. ext. materialul (fişe, tablouri, scheme etc.) cu care se face această probă. – Din fr., engl. test..
TEST2, teste, s.n. Înveliş calcaros sau chitinos care protejează corpul unor moluşte, crustacee etc. – Din fr. test.
tést (probă, înveliş) s. n., pl. téste
TEST1 ~e n. Probă-standard folosită în psihologia experimentală pentru examinarea aptitudinilor psihice şi fizice ale unei persoane. /<fr., engl. test
TEST2 ~e n. Strat protector, calcaros sau chitinos, care acoperă corpul unor vietăţi (moluşte, crustacee etc.). /<fr. test
TEST1 s.n. 1. Încercare; experimentare, experiment. ♦ Probă prin care, în psihologia experimentală, se pot examina unele aptitudini fizice şi psihice ale unei persoane; (p. ext.) materialul folosit pentru această probă. 2. Determinare experimentală a rezistenţei şi funcţionării unei piese, unui aparat, unei instalaţii etc.; încercare, probă. ♦ Mijloc fizic sau chimic de recunoaştere şi măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. ♦ Test-film = film folosit pentru verificarea şi reglarea aparatului de proiecţie. ♢ Test-meci = meci internaţional menit să stabilească o ierarhie neoficială în rugbi, crichet etc. [< engl., fr. test].
TEST2 s.n. Carapace la foraminifere, radiolare, arici. ♦ Cochilia moluştelor. [< fr. test, cf. lat. testum].
TEST1 s. n. 1. încercare; experimentare, experiment. ♢ probă în psihologie, pedagogie etc. pentru a examina unele aptitudini fizice şi psihice ale unei persoane. 2. mijloc fizic sau chimic de recunoaştere şi măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. 3. determinare experimentală a rezistenţei şi a funcţionării unei piese, unui aparat, unei instalaţii etc.; încercare, probă. (< fr., engl. test)
TEST2 s. n. carapace la foraminifere, radiolari, arici. ♢ cochilia moluştelor. (< fr. test, lat. testum)
ŢEST, ţesturi, s.n. 1. Obiect de pământ sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască ţestoasă. – Lat. *testum.
ŢEST s. 1. v. carapace. 2. (Transilv. şi Ban.) cerine. (~ pentru copt pâinea.)
ţest s. n., pl. ţésturi
ŢÉST ~uri n. 1) Capac în forma de clopot, cu care se acoperă pâinea pusă la copt pe vatra încinsă. 2) pop. (la broaştele-ţestoase, raci etc.) Înveliş dur, format din tegumente osoase care protejează corpul; carapace; ţeastă. /<lat. testum
ţest, ţesturi, s.n. (reg.) 1. craniu, ţeastă. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al şeii. 4. gaură în ţărmul râurilor unde se ascund peştii.