6 definiţii pentru tragedie :
TRAGEDÍE, tragedii, s.f. 1. Specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate în conflict violent, cu deznodământ nefericit. 2. Fig. Întâmplare zguduitoare, nenorocire mare, catastrofă. – Din fr. tragédie, lat. tragoedia.
TRAGEDÍE s. (LIT.) (înv.) tragodie. (~ în 5 acte.)
tragedíe s. f., art. tragedía, g.-d. art. tragedíei; pl. tragedíi, art. tragedíile
TRAGEDÍ//E ~i f. 1) Operă dramatică având conflicte acute şi un deznodământ (de obicei) fatal. 2) fig. Eveniment cu urmări catastrofale; nenorocire mare. [G.-D. tragediei] /<lat. tragoedia, fr. tragédie
TRAGEDÍE s.f. 1. Operă dramatică a cărei acţiune prezintă personaje în luptă cu viaţa şi cu pasiunile omeneşti, având de obicei un deznodământ fatal, trist, care stârneşte sentimente de milă şi durere. 2. (Fig.) Întâmplare zguduitoare, funestă, catastrofă. ♦ Zbucium, suferinţă. [Gen. -iei. / < lat. tragedia, gr. tragodia < tragos – ţap, ode – cântec, cf. fr. tragédie, it. tragedia].
TRAGEDÍE s. f. 1. specie a genului dramatic a cărei acţiune prezintă personaje în luptă cu viaţa şi cu pasiunile omeneşti, având un deznodământ fatal, care stârneşte sentimente de milă şi durere. 2. întâmplare zguduitoare; catastrofă. ♢ (fig.) zbucium, suferinţă. (< fr. tragédie, lat. tragoedia, it. tragedia)